Unele limbi de pe acest site pot fi traduse automat și pot conține erori. Ajută-ne să o îmbunătățim Citiți originalul în limba engleză
Luminile orașului și Luna deasupra părții nocturne a Pământului, văzută de pe Stația Spațială Internațională.
Iniţiativa roşie

Poluarea vizuală

Protejăm ceea ce auzim și respirăm, iar ceea ce vedem în fiecare zi ne modelează starea de spirit, sentimentul de siguranță și mândria față de un loc.

NASA

Poluarea vizuală este deteriorarea și aglomerația care degradează locurile în care trăim: vandalism pe pereți, trenuri și monumente, infrastructură grea prin peisaje și străzi și neglijare pe care nimeni nu o repară. Rareori ajunge pe prima pagină a ziarelor, deoarece nu otrăveşte pe nimeni în mod direct. Dar asta costă publicul mulţi bani, schimbă sentimentul de siguranţă al oamenilor şi locurile pe care oamenii le iubesc cel mai mult, centrele istorice, parcurile, coastele şi văile liniştite, sunt aproape întotdeauna locurile unde a fost controlată.

Ce contează și ce nu

Nu tot ceea ce atrage privirea este poluare. Un oraș este menit să fie plin de viață.

  • Semnele și panourile publicitare, bine plasate, fac parte din structura urbană. Semnele de magazine, corturile cinematografelor, panourile piețelor și piețele iluminate din Tokyo sau Times Square sunt parte a ceea ce face ca un oraș să se simtă viu, ajută oamenii să-și găsească drumul și susțin afacerile locale. Ceea ce contează este amplasarea și scara: semne care respectă arhitectura, nu se apropie de ferestrele rezidențiale și priveliștile naturale și nu sunt atât de luminoase sau animate încât să distragă atenția șoferilor. În majoritatea locurilor, răspunsul constă în reguli bune de semnalizare, nu în interdicții.
  • Pictura murală și arta stradală realizate cu permisiunea proprietarului pot transforma un perete gol într-un reper.
  • Vandalism prin graffitiPicturile, pictate sau zgâriate fără permisiune pe proprietatea altor persoane, transportul public și patrimoniu, este cea mai răspândită și costisitoare formă de poluare vizuală în multe orașe.
  • Infrastructura energetică și de telecomunicații: stâlpi de transmisie, linii electrice aeriene și încurcături de cabluri stradale, care pot domina peisajele și străzile pentru generații.
  • Negligență: clădiri abandonate, mobilier stradal rupt, gunoaie și aruncări de muște.

Graffiti: o problemă costisitoare pentru toată lumea

Vandalismul prin graffiti este adesea respins ca o expresie de sine inofensivă. Oamenii care plătesc pentru ea și trăiesc cu ea o văd diferit. Fiecare etichetă de pe un tren, o stație de autobuz, o școală sau o fațadă de magazin trebuie curățată, vopsită sau înlocuită, iar banii provin din tarife, taxe, chirii și prețuri: de la toată lumea.

Ce costă

  • Germany’s railway, Deutsche Bahn, plasează daunele provocate de graffiti la aproximativ €12 million a year și a înregistrat câteva 32,000 cazuri de vandalism în rețeaua sa din 2024 (Bahnblogstelle, 2025).
  • London’s boroughs spent about £7 million a year on graffiti and its transport companies more than £6 million, before counting the replacement of acid-etched Underground windows, which could add £10 million more. Adunarea din Londra a estimat costul total pentru economia Londrei la Peste 100 de milioane de lire sterline pe an (Adunarea de la Londra, 2002).
  • În Statele Unite, o cifră de 12 miliarde dolari pe an este adesea citată în ghidul poliției, deși calculul său original nu este publicat (Weisel, Departamentul de Justiție al SUA, 2009). Indiferent de suma exactă, orașele, agențiile de transport, școlile și întreprinderile mici vor suporta toate costurile.

Costurile merg dincolo de curățenie. Trenurile și autobuzele sunt scoase din funcțiune pentru a fi curățate, sticla gravată cu acid trebuie înlocuită mai degrabă decât spălată, iar îndepărtarea de către specialiști a pietrei vechi, cărămizii și bronzului poate deteriora suprafața pe care ar trebui să o salveze. Pe clădirile și monumentele de patrimoniu, o singură noapte de vopsea pulverizată poate provoca daune permanente materialelor care au supraviețuit secole.

Un muncitor urban în căști de protecție și respirator care curăță o etichetă graffiti de pe o cutie de utilități la un colț de stradă, în alb-negru.
Un muncitor municipal îndepărtează graffiti-ul de la colţul dintre Pike şi Harvard din Seattle, 1999. Fiecare etichetă costă pe cineva timp și bani pentru a curăța. Photo: Seattle Municipal Archives, CC BY 2.0

Ce face cu oamenii

Graffiti-ul puternic schimbă modul în care un loc se simte. Locuitorii și vizitatorii interpretează acest lucru ca un semn că nimeni nu este responsabil: sondajele și studiile de teren stabilesc în mod constant o legătură între dezordinea vizibilă, inclusiv graffiti și gunoaie, cu o teamă mai mare de criminalitate, o încredere mai scăzută în vecini și o atașare mai slabă față de cartier (Sampson şi Raudenbush, 2004). Persoanele care percep cartierul lor ca fiind dezordonat raportează mai multă anxietate, furie și depresie, în mare parte pentru că dezordinea generează neîncredere (Ross și Mirowsky, 2009); într-un studiu, starea de sănătate mai proastă a locuitorilor din cartierele dezavantajate a fost explicată aproape în întregime prin percepția tulburării și a fricii (Ross și Mirowsky, 2001). Repararea locurilor ajută: într-un studiu randomizat din Philadelphia, curățarea și înverzirea terenurilor vacante a redus raportările rezidenților despre vandalism cu 39% și sentimentul de nesiguranță de a ieși afară cu 58% (Branas et al., 2018), precum și reducerea sentimentelor de depresie în rândul rezidenților din apropiere (South et al., 2018). Această presiune îi afectează cel mai mult pe cei care nu pot alege să se mute: persoanele în vârstă, copiii și familiile cu venituri mici.

Se răspândește tulburarea?

În 1982, James Q. Wilson şi George Kelling au argumentat în The Atlantic că dezordinea vizibilă, lăsată neremediată, semnalează faptul că nimănui nu-i pasă şi invită la ofense mai grave: ideea “geamurilor sparte” (Wilson și Kelling, 1982). Cele mai puternice dovezi experimentale au venit mult mai târziu. Într-o serie de experimente pe teren din Groningen, în Olanda, cercetătorii au comparat aceleași locuri păstrate curate și acoperite cu graffiti. Cu graffiti pe pereți, procentul persoanelor care au aruncat un fluturaș ca gunoi a crescut de la 33% la 69%, iar procentul celor care au furat un plic cu o bancnotă vizibilă dintr-o cutie poștală s-a dublat de la 13% la 27% (Keizer, Lindenberg și Steg, 2008).

Cercetarea este dezbătută și este important să fim preciși cu privire la ceea ce arată. Dovezile că dezordinea se răspândeşte sunt puternice; dovezile că poliţia agresivă a infracţiunilor minore reduce criminalitatea sunt mult mai slabe. O revizuire a 30 de studii a constatat că strategiile axate pe tulburări reduc modest infracțiunile, iar abordările comunitare și de rezolvare a problemelor, cum ar fi curățarea locurilor și lucrul cu rezidenții, au funcționat mai bine decât arestările în masă (Braga, Welsh and Schnell, 2015). Lecția nu este să pedepsești mai aspru, ci să repari mai repede și să implici comunitatea.

O etichetă eliminată în aceeași zi este o invitație refuzată. O etichetă lăsată timp de luni este o invitație acceptată.

Ce funcționează

  • Îndepărtarea rapidă. Cel mai cunoscut succes este metroul din New York City. Din 1984, odată ce un vagon a fost curățat, acesta era păstrat curat: orice graffiti nou era îndepărtat în două ore sau vagonul era scoase din funcțiune, astfel că trenurile vopsite nu mai circulau. Până în mai 1989, întreaga flotă a fost eliberată de graffiti. Ghidul poliției din SUA raportează că îndepărtarea rapidă reduce graffiti-ul nou, iar multe orașe vizează acum să îndepărteze etichetele în termen de 24 până la 48 de ore, deoarece îndepărtarea rapidă ia recompensa de a fi văzut (București, 2009).
  • Pereți legali și picturi murale comandate. Programul de Arte Murale din Philadelphia a început în 1984 ca Philadelphia Anti-Graffiti Network, care a lucrat cu tinerii scriitori de graffiti pentru a picta murale în loc (Arte murale Philadelphia). De atunci, a creat peste 4.000 de lucrări de artă publică cu comunitățile locale și a devenit un simbol al orașului (City of Philadelphia). Pereții desemnați unde artiștii pot picta în mod legal dau talentului un loc fără a-l impune tuturor.
  • Design de protecție. Straturile anti-graffiti pe suprafețele vulnerabile, iluminatul bun, plantarea plantelor cățărătoare pe pereții goi și spațiile publice bine utilizate fac vandalismul mai greu și curățarea mai ieftină.
  • Proprietatea comunității. Programele de adoptare a unei străzi, zilele de curățenie voluntară și aplicațiile de raportare ușoară îi transformă pe locuitori în gardieni ai propriei lor străzi.
Un mare mural abstract în trasee de lumină albastră pe partea laterală a unei clădiri lângă râul Schuylkill din Philadelphia.
Convergence de Rebecca Rutstein, o pictură murală comandată de Programul de Arte Murale al Orașului Philadelphia, 2019. Photo: Rebecca Rutstein, CC BY-SA 4.0

Învăţându-i pe copii unde aparţine arta

Copiilor le place să deseneze pe pereți, iar această creativitate este prețioasă. Ceea ce trebuie să învețe nu este că pictura e rea, ci că Un zid aparține cuiva, și că alți oameni trăiesc cu ceea ce punem pe ea. Școlile, familiile și grupurile de tineri pot:

  • Dă artei un loc. Pereții școlilor, panourile din jurul șantierelor de construcții, pasajele subterane și centrele comunitare pot găzdui picturi murale planificate de copii, cu permisiunea și un design asupra căruia toată lumea este de acord.
  • Învață consimțământul. Înainte de a picta ceva, întrebați proprietarul și întrebați vecinii care îl vor vedea în fiecare zi. Arta care este impusă oamenilor care nu au ales-o nu este un dar.
  • Arată cealaltă parte. Invită îngrijitorul, șoferul de autobuz sau proprietarul magazinului să explice cât îi costă curățarea unei etichete, în bani și timp.
  • Oferă o scenă. Cluburile de artă, proiectele de schițe, pereții legali și concursurile pentru picturi murale publice oferă tinerilor artiști o modalitate de a fi văzuți și de a fi mândri de asta.
  • Respectă faptul că nu toată lumea își dorește acest lucru. Unii oameni doresc culoare pe fiecare perete; alții apreciază piatra simplă, cărămida veche sau o stradă liniștită. Un oraș comun are nevoie de spațiu pentru ambele.
Un tunel lung de drum sub o cale ferată, pereții și tavanul său acoperite din capăt în capăt cu piese pictate colorate.
Leake Street, un tunel rutier de sub gara Waterloo din Londra, unde este permisă pictura pe pereți. Zidurile legale ca acesta oferă artiștilor o scenă fără a-și impune munca asupra oamenilor care nu au ales-o. Photo: Maggie Jones, public domain

Linii electrice, piloni și cabluri

Dintre toate infrastructurile care modelează o priveliște, transportul energiei este adesea cel mai durabil. O linie de piloni de oțel poate domina o vale timp de un secol; o rețea de cabluri aeriene poate întuneca o stradă și îi poate ascunde clădirile.

O linie de stâlpi de înaltă tensiune care traversează terenuri agricole verzi și păduri din Devon, Anglia.
Stâlpi de înaltă tensiune traversând zona rurală din South Hams, Devon. Photo: Lewis Clarke, CC BY-SA 2.0

Liniile de transmisie de înaltă tensiune sunt esențiale: ele transportă energia electrică din parcurile eoliene, parcurile solare și centralele electrice către locuințele oamenilor, iar tranziția energetică va avea nevoie de mult mai multe astfel de linii. Dar cum și unde sunt construite contează pentru oamenii care locuiesc lângă ele. Un studiu al vânzărilor de case din Québec a constatat că o vedere directă a unui pilon sau a cablurilor sale ar putea reduce prețul unei case cu 5% până la peste 20%, în timp ce simpla apropiere de coridorul liniei, dincolo de vedere, nu a făcut-o (Din trandafiri, 2002). Pilonii în peisaje deschise și parcuri naționale sunt printre cele mai vizibile structuri construite de oameni.

Îngroparea cablurilor rezolvă aspectul, dar nu şi factura. Cablurile de transmisie subterane costă în mod obișnuit De 5 până la 10 ori La fel de mult pentru a construi ca linii aeriene (ENTSO-E şi Europacable, 2010). Pe parcursul unei întregi durate de viaţă, diferenţa se reduce: un studiu ingineresc din Marea Britanie a estimat că liniile aeriene costă între 2,2 şi 4,2 milioane de lire sterline pe kilometru, faţă de 10,2 până la 24,1 milioane de lire sterline pentru cablurile îngropate, cu subterane care sunt de aproximativ 4,7 ori mai scumpe pe o durată de viaţă.IET și Parsons Brinckerhoff, 2012). Cablurile îngropate sunt, de asemenea, mai greu de reparat și săpat un șanț lung prin sol și habitate. Pentru liniile de distribuție locale pe străzi, utilitățile din SUA raportează că construcția subterană costă de cinci până la zece ori mai mult decât noile linii aeriene, deși liniile îngropate sunt mult mai puțin expuse furtunilor (Edison Electric Institute, 2013).

Răspunsul rezonabil este să alegem cu atenție: îngropați liniile acolo unde acestea traversează cele mai valoroase peisaje și centre urbane, trasați noi linii de-a lungul coridoarelor existente și departe de case, utilizați piloni cu profil redus și curățați cablarea stradală ori de câte ori drumurile sunt excavate. În Marea Britanie, autoritatea de reglementare a alocat 500 milioane de lire sterline pentru a pune liniile existente sub pământ în peisaje protejate; în Dorset, 22 de piloni au fost doborâți în 2022 după ce 8,8 km de linie au fost îngropați (National Grid, Visual Impact Provision).

Un stâlp de înaltă tensiune cu cablurile sale coborâte și ancorate în blocuri de beton pe un teren împrejmuit cu iarbă.
Cabluri aeriene înlăturate la Hackney Marshes, estul Londrei, în octombrie 2008; la scurt timp după aceea firele și pilonul au dispărut. Photo: sludgegulper, CC BY-SA 2.0

În multe orașe în creștere rapidă, problema este mai mică, dar mai aproape: mănunchiuri de cabluri de telefon, internet și energie electrică înlănțuite între stâlpi și balcoane, adăugate unul câte unul și niciodată îndepărtate. Acestea ascund clădirile, blochează copacii și pot fi un risc de incendiu și de siguranță.

Un încurcat dens de cabluri aeriene și fire înfășurate pe o stradă din Shanghai.
Cabluri aeriene pe o stradă din Shanghai. Photo: Jakub Hałun, CC0

Soluții dovedite

Poluarea vizuală nu este un destin. Orașe, operatori de transport și țări întregi au curățat, au făcut ordine și au luminat, iar mai multe au măsurat ce s-a schimbat. Niciunul dintre ei nu a făcut-o dând vina pe oameni; au făcut-o hotărând împreună ce aparține unei străzi și apoi respectându-l.

  • New York City: o flotă de metrou curată. Din 1984, după ce un vagon de metrou a fost curățat, nu i se mai permitea să circule cu graffiti: noile etichete erau îndepărtate în două ore sau vagonul era scoase din funcțiune. Până în mai 1989, întreaga flotă a fost eliberată de graffiti, deoarece pictarea unui tren nu mai câștiga un public (București, 2009).
  • Philadelphia: de la rețea anti-graffiti la galerie în aer liber. Ceea ce a început în 1984 ca Philadelphia Anti-Graffiti Network, lucrând cu tineri scriitori de graffiti, s-a dezvoltat în Mural Arts Philadelphia, care a creat mai mult de 4.000 de picturi murale cu comunitățile locale (Arte murale Philadelphia; Orașul Philadelphia). În același oraș, un studiu randomizat a constatat că curățarea și înverzirea terenurilor vacante au redus raportările locuitorilor despre vandalism cu 39% și sentimentul de nesiguranță atunci când ies afară cu 58% (Branas et al., 2018).
  • São Paulo: un oraş care îşi stabileşte propriile reguli. Până în 2006, străzile celui mai mare oraş din Brazilia erau acoperite de panouri publicitare şi afişe uriaşe, multe dintre ele puse ilegal (BBC News, 2006). Legea sa privind orașele curate, în vigoare din ianuarie 2007, a eliminat panourile publicitare exterioare și a stabilit limite de dimensiune pentru semnele comerciale (14.223 lei). Aproximativ 15.000 de panouri au fost doborâte, iar sondajele au raportat că mai mult de 70% dintre locuitori au aprobat (Adbusters, 2007). Orașul a învățat și o lecție: echipele de curățenie timpurie au pictat peste picturile murale aprobate oficial, iar după proteste São Paulo a creat un registru al artei stradale care să fie păstrat (Bloomberg, 2008). São Paulo a ales un răspuns neobișnuit de strict pentru un oraș neobișnuit de aglomerat; majoritatea locurilor vor prefera reguli bune privind dimensiunea, amplasarea și luminozitatea, ceea ce susținem pe această pagină.
  • Statele Unite: drumuri pitoreşti. Patru state americane şi peste 700 de comunităţi au ales să nu permită afişarea panourilor publicitare (Scenic America). Multe alte reguli stabilite cu privire la locul în care semnele pot sta.
  • Marea Britanie: piloni demontați. Autoritatea de reglementare a pus deoparte 500 milioane de lire sterline pentru îngroparea liniilor electrice existente în peisaje protejate. În Dorset, 22 de stâlpi au fost doborâți în 2022 după ce 8,8 km de linie a fost pusă sub pământ (National Grid).
  • Multe orașe istorice îngroapă cablurile aeriene ori de câte ori străzile sunt reconstruite și stabilesc reguli pentru dimensiunea, culoarea și iluminarea semnelor din centrele lor.
Vagoane vechi de metrou din New York, acoperite cu graffiti pictate, stând într-o curte feroviară în aer liber.
Vagoane de metrou acoperite cu graffiti într-o gară din New York. Din 1984, New York-ul a îndepărtat graffiti-urile noi de pe mașinile curățate în două ore, iar până în mai 1989 întreaga flotă era curată. Photo: GiorgioBertin39, CC BY-SA 4.0

Organizații care fac această muncă

Aceste organizații non-profit publică ceea ce fac și au rezultate pe care le puteți verifica. Vă rugăm să vă uitaţi la munca lor şi, dacă doriţi să ajutaţi, luaţi în considerare donarea direct prin intermediul propriilor lor site-uri. Fundația Local Solar System nu are nicio afiliere cu niciunul dintre ei și nu primește nimic de la ei. Înainte de a face un cadou, citiți rapoartele și conturile anuale ale fiecărei organizații.

  • Mural Arts Philadelphia (Statele Unite; partenerul său de strângere de fonduri, Philadelphia Mural Arts Advocates, este o organizație non-profit scutită de taxe). Creează artă publică cu cartiere, tineri și oameni care se întorc din închisoare și a realizat peste 4.000 de picturi murale începând din 1984.
  • Keep Britain Tidy (Marea Britanie, organizație caritabilă înregistrată 1071737). Lucrează pentru a pune capăt gunoiului și deșeurilor și pentru a ajuta oamenii să fie mândri de locurile în care trăiesc și muncesc, inclusiv prin curățenie voluntară.
  • Keep America Beautiful (Statele Unite, non-profit scutit de taxe). Conduce Great American Cleanup și o rețea de afiliați locali care organizează curățenie, înfrumusețare și cercetare a gunoaielor din întreaga țară.
  • Scenic America (Statele Unite, non-profit scutit de taxe, fondat în 1982). Ajută comunitățile să protejeze drumurile pitorești și priveliștile, să scrie reguli de semnalizare și să îngroape cablurile aeriene.

Cum poți ajuta

  • Raportați rapid graffiti și daune. Majoritatea consiliilor și operatorilor de transport au aplicații sau linii telefonice; raportarea rapidă face posibilă îndepărtarea rapidă.
  • Îndepărtați etichetele de pe proprietatea dumneavoastră imediat sau întrebați consiliul local dacă oferă îndepărtarea gratuită.
  • Alăturați-vă sau începeți o zi de curățenie În strada, parcul sau stația.
  • Susțineți pereții legali și picturile murale comandate În zona ta, planificate cu oamenii care vor trăi alături de ei.
  • Vorbește cu copiii Spune-le unde este binevenită arta și ajută-i să găsească un perete, o carte de schițe sau un proiect în care munca lor poate străluci.
  • Suport pentru îngropare Întrebaţi despre traseele cablurilor când străzile sunt săpate şi cum vor fi trasate noile linii electrice din apropierea dumneavoastră.
  • Ajută la cartografierea sa. Fă voluntariat prin intermediul forumului de contribuții.

Surse și lectură suplimentară