Unele limbi de pe acest site pot fi traduse automat și pot conține erori. Ajută-ne să o îmbunătățim Citiți originalul în limba engleză
Topirea gheții arctice.
Iniţiativa albastră

Creșterea nivelului mării

Nivelul oceanului crește la fel de repede ca și unghiile tale, iar ritmul se accelerează.Pentru o coastă, cifre mici repetate timp de un secol nu sunt mici.

Din 1993, sateliții au măsurat înălțimea suprafeței oceanului de pe orbită cu câțiva centimetri, din nou și din nou, peste tot pe planetă. Rezultatele lor nu lasă loc de îndoială: nivelul mediu global al mării a crescut cu aproximativ ten centimetres în trei decenii, şi creşte mai repede acum decât atunci când au început măsurătorile. Pe o perioadă mai lungă, din 1901 până în 2018, creșterea a fost de aproximativ 20 de centimetri, mai rapid decât în orice secol din ultimii trei mii de ani, potrivit IPCC.

Imaginea unui satelit cu un corp auriu și un panou solar mare, orbitând deasupra Pământului albastru.
O reprezentare artistică a satelitului Sentinel-6 Michael Freilich, care continuă recordul nivelului mării măsurat de pe orbită din 1993. Credit: NASA

Două motoare

Două procese ridică nivelul mării, ambele fiind determinate de încălzire:

  • Apa se extinde pe măsură ce se încălzește. Oceanul a absorbit mai mult de 90% din căldura suplimentară prinsă de gazele cu efect de seră. Apa mai caldă ocupă mai mult spațiu. Între 1971 și 2018, această expansiune termică a explicat aproximativ jumătate din creștere.
  • Gheaţa de pe uscat se topește în mare. Gheţarii montani se retrag, iar marile calote glaciare din Groenlanda şi Antarctica pierd mai multă gheaţă decât înlocuieşte căderea de zăpadă. Topirea gheţii de mare, care deja pluteşte, nu adaugă aproape nimic; topirea gheţii terestre adaugă direct la ocean.
+20 cmCreșterea medie globală a nivelului mării din 1901 până în 2018 (în metri cubi)IPCC AR6)
3,7 mmCreșterea medie anuală din 2006 până în 2018, aproape de trei ori rata din 1901 până în 1971 (IPCC AR6)
1 miliardpeople are projected to live in low-lying coastal zones by 2050 (IPCC SROCC)
Icebergul A-68 a fost eliberat de pe placa de gheață Larsen C în 2017.
În iulie 2017, aisbergul A-68, unul dintre cei mai mari aisberguri înregistrate vreodată, a fost eliberat de pe platforma de gheață Larsen C din Antarctica. Credit: NASA/JPL-Caltech/NOAA/GSFC

Un ceas lent, lung

Nivelul mării răspunde încet. Căldura continuă să se răspândească în adâncul oceanului, iar calotele glaciare continuă să se ajusteze secole după ce aerul nu se mai încălzește, astfel că o creștere suplimentară este deja blocată. Ceea ce alegem acum decide cât de mult și cât de repede. Intervalele probabile ale IPCC pentru 2100, în raport cu perioada 1995-2014, variază de la 0.28 până la 0.55 metri în calea cu cele mai mici emisii la 0.63 până la 1.01 metri în cea mai mare. Creşteri de aproape doi metri până în 2100 nu pot fi excluse dacă calotele glaciare devin instabile.

Fiecare centimetru de nivel al mării pune mai multe case la îndemâna următoarei furtuni.

Ceea ce contează pentru oameni nu este doar media. O mare mai înaltă transformă inundaţiile rare în cele regulate: în multe locuri, o inundaţie care se întâmpla o dată pe secol este de aşteptat să se întâmple în fiecare an până în 2100 sub încălzirea crescută. Apa sărată se împinge în râuri şi acvifere, iar unele coaste se scufundă pe măsură ce apa subterană este pompată, ceea ce multiplică efectul.

O stradă inundată pe timp de noapte în Miami, cu mașini care conduc prin apă care reflectă stopuri roșii și lămpi stradale.
Inundații în Miami în timpul mareelor din octombrie 2016, când ploaia nu a putut să se scurgă într-o mare deja la maxim. Photo: B137, CC0

Soluții dovedite

Creșterea nivelului mării nu este o noutate pentru oamenii care trăiesc pe malul mării, iar unele țări au trăit sub ea de secole. Experiența lor arată că zonele de coastă pot fi mult mai sigure, prin construirea de clădiri, prin crearea de spațiu pentru apă și prin colaborarea cu natura, atât timp cât planificarea începe din timp și continuă decenii întregi.

  • Reducerea emisiilor. Cea mai mare pârghie: fiecare tonă de CO2 evitată reduce creșterea eventuală.
Fotografie aeriană alb-negru a unui sat olandez inundat până pe acoperişuri, cu străzile transformate în apă.
Oude-Tonge de pe insula Goeree-Overflakkee după inundațiile din Marea Nordului din 1953, văzută dintr-un elicopter al armatei americane. Photo: US Agency for International Development, public domain
  • Protejați: lucrările olandeze din Delta. În 1953, o furtună din Marea Nordului a spart diguri olandeze și 1.836 de oameni au murit. Olanda a răspuns cu Delta Works, un lanț de baraje, ecluze și bariere împotriva furtunilor care au transformat aproximativ 700 de kilometri de coastă neuniformă într-o linie mult mai scurtă, mai dreaptă de aproximativ 80. Ultima mare piesă, bariera Maeslant lângă Rotterdam, a fost terminată în 1997. Cele două porți ale sale, fiecare cu o lățime de 210 metri și o înălțime de 22 de metri, se închid automat ori de câte ori se estimează că apa va crește cu mai mult de trei metri peste nivelul normal al mării în apropiere de Rotterdam; acestea se umple cu apă și se scufundă la fund în termen de două ore. A fost închis pentru prima dată în 2007 (Rijkswaterstaat; Rijkswaterstaat).
Cele două brațe și porți albe din oțel ale barierei Maeslant se leagănă pe un canal larg, sub un cer înnorat.
Bariera Maeslant se închide peste Nieuwe Waterweg lângă Rotterdam. Fiecare dintre cele două porți are o lățime de 210 metri. Photo: Quistnix, CC BY 2.5
  • Protect: Tamisa. Bariera Londrei se întinde pe 520 de metri ai Tamisei la Woolwich şi protejează 125 de kilometri pătraţi din centrul Londrei de valuri mareice. De când a început să funcționeze în 1982, a fost închis de 221 ori pentru a opri inundațiile, începând cu noiembrie 2025 (Agenția de Mediu).
Strălucitoarele capace de oțel ale digurilor Tamisei se aprind la amurg, reflectându-se în râul calm.
Bariera Tamisei la Woolwich, în amurg. A fost închis de peste două sute de ori din 1982 pentru a împiedica mareele să ajungă în centrul Londrei. Photo: Robert Burniak, CC BY-SA 4.0
  • Faceți loc pentru apă. După inundațiile din 1993 și 1995, când doar în Gelderland au fost evacuați ca măsură de precauție aproximativ 250.000 de oameni, Olanda și-a schimbat abordarea: în loc să ridice doar diguri, a dat mai mult spațiu râurilor. Programul Spațiu pentru râu a extins spațiul pentru inundații, de exemplu prin săparea de noi canale de inundație în locații 34 de-a lungul IJssel, Waal, Rinului Inferior și Lek între 2006 și 2019, cu costuri de 2.3 miliarde EUR, îmbunătățind siguranța pentru aproximativ 4 milioane de persoane (Rijkswaterstaat).
Un pod lung din cărămidă, cu arcade, care traversează un nou canal lateral al râului Waal la Nijmegen, cu un pod alb în depărtare.
Spiegelwaal din Nijmegen, un canal lateral săpat pentru râul Waal în cadrul programului Spațiu pentru Râu, traversat de podul De Oversteek. Photo: Havang(nl), CC0
  • Lucrați cu natura. Mangrovele, mlaștinile sărate, dunele și recifele absorb energia valurilor și pot crește odată cu marea. Măsurătorile de teren au arătat că înălțimea valurilor este cu 13 până la 66% mai mică pentru fiecare 100 de metri de mangrove (McIvor et al., 2012). La nivel mondial, mangrovele previn mai mult de 65 miliarde USD În fiecare an, aceste sisteme protejează 15 milioane de persoane împotriva inundațiilor; Vietnamul, India și Bangladeshul au cele mai multe persoane protejate (Menéndez et al., 2020). În timpul uraganului Sandy din 2012, zonele umede de coastă din nord-estul Statelor Unite au evitat pagube de inundații în valoare de aproximativ 625 milioane USD (Narayan et al., 2017).
  • Planificați retragerea acolo unde este necesar: re-alinierea gestionată. La Medmerry în West Sussex, Agenția de Mediu, împreună cu RSPB, a oprit repararea unei bănci de șindrilă care avea nevoie de reparații constante și, până în noiembrie 2013, au construit 7 kilometri de noi diguri mai adânc în interiorul țării, lăsând marea în urmă. Schema de 28 milioane de lire sterline a redus riscul de inundații pentru sute de proprietăți, a creat 183 hectare de habitat mareic nou pentru fauna sălbatică și economisește aproximativ 300.000 de lire sterline pe an în reparații (Agenția de Mediu, 2016; Agenția de Mediu).
Vedere aeriană a unui far roșu și alb, situat într-o mlaștină de sare verde largă tăiată de pârâuri, la marginea noroiului mareic.
Mlaștină sărată în jurul farului Westerheversand de pe coasta germană a Mării Wadden. Mlaștini ca aceasta, și cele noi create la Medmerry, absorb energia valurilor și se pot forma pe măsură ce marea crește. Photo: Walter Rademacher, CC BY-SA 3.0
  • Acomodează. Ridică clădirile și drumurile, parterele rezistente la inundații și proiectează drenajul pentru maree mai mari.
  • Opriți scufundarea. Limitarea pompării apei subterane încetinește scufundarea care face ca apa să crească mai rău.

Niciunul dintre aceste locuri nu este terminat. Olanda își îmbunătățește deja barierele de furtună pentru a face față mărilor mai mari. Dar aceste locuri arată că o țară care își măsoară riscul în mod onest și planifică înainte poate să-și păstreze oamenii în siguranță.

Organizații care fac această muncă

Aceste organizații non-profit au un registru public al rezultatelor. Aruncă o privire la ceea ce fac ei și dacă munca lor îți vorbește, ia în considerare să le donezi direct prin intermediul propriilor site-uri. Fundația Local Solar System nu are nicio afiliere cu niciunul dintre ei și nu primește nimic de la ei. Înainte de a dona, citiţi ultimul raport anual şi conturile fiecărei organizaţii, aşa cum aţi face cu orice organizaţie caritabilă.

  • Mangrove Action Project este o organizaţie caritabilă din SUA cu statutul 501(c)(3), fondată în 1992. Acesta instruiește comunitățile, silvicultorii și grupurile de conservare în restaurarea ecologică a mangrovelor bazată pe comunitate, o metodă care restabilește fluxul de apă de care au nevoie mangrovele pentru a se întoarce singure, mai degrabă decât să planteze răsaduri care mor adesea. A sprijinit restaurarea mangrovelor în peste 20 de țări.
  • Wetlands International este o organizație olandeză de utilitate publică (ANBI) cu birouri în întreaga lume și lucrează în mai mult de 100 de țări. În Demak, pe coasta de nord a insulei Java, unde marea a luat mai mult de 3 kilometri de teren în unele locuri, organizația a condus un program între 2015 și 2020 care a construit garduri permeabile din tufișuri pentru a capta noroiul, astfel încât mangrovele să poată crește din nou, pentru a proteja aproximativ 70.000 de oameni de eroziune și inundații (Wetlands International).
Un încâlcit dens de rădăcini de mangrove roşii-maro, care se arcuieşte în apă liniştită şi limpede.
Rădăcini de mangrove în Laguna de La Restinga pe Insula Margarita, Venezuela. Încurcătura de rădăcini încetinește apa și prinde noroiul. Photo: Wilfredor, CC0
  • Climate Central este o organizație non-profit din SUA (501(c)(3)), neutră din punct de vedere politic, fondată în 2008. Hărțile sale gratuite permit oricui să vadă care teren este proiectat să fie sub nivelul inundațiilor pe măsură ce marea crește, iar hărțile și analizele sale sunt utilizate de agențiile de știri din peste 170 de țări. Cunoașterea riscului este primul pas în planificarea pentru acesta.

Cum poți ajuta

  • Cunoașteți-vă riscul. Căutați-vă casa, școala sau locul de muncă pe o hartă publică a nivelului mării sau a inundațiilor și faceți un plan de familie pentru inundații dacă locuiți lângă coastă.
  • Protejați natura de coastă. Fă voluntariat sau susține grupuri care restaurează mangrove, mlaștini și dune.
  • Întrebați consiliul local despre planul său de adaptare, și dacă este încă permisă construirea de noi clădiri pe terenuri predispuse la inundații.
  • Reduceți-vă propriile emisii Acolo unde contează cel mai mult: încălzirea locuințelor, călătoriile și electricitatea.
  • Distribuie datele. Tradu acest explicator sau adaugă date locale despre mareograf prin intermediul forumului de contribuții.

Surse și lectură suplimentară